English Romana
SIMTEX-OC:ISO 9001
Cuvintele pot schimba

Cartea, memorie a lumii

“Puternicul Dumnezeu, cinstite, iubite cetitoriule, să-ţi dăruiască după aceste cumplite vremi anilor noştri, să aibi vreme şi cu cetitul cărţilor a face iscusită zăbavă, că nu ieste alta mai mare şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viiaţa omului zăbavă decât cetitul cărţilor. Cu cetitul cărţilor cunoaştem pe ziditoriul nostru, Dumnezeu, cu cetitul laudă îi facem pentru toate ale lui cătră noi bunătăţi, cu cetitul pentru greşalele noastre milostiv îl aflăm. Din Scriptură înţelegem minunate şi vecinice fapte puterii lui, facem fericită viiaţa, agonisim nemuritoriu nume. Sângur Mântuitorul nostru, Domnul şi Dumnezeu Hristos, ne învaţă zicând: «Cercaţi scripturile». Scriptura departe lucruri de ochii noştri ne învaţă, cu acele trecute vremi să pricepem cele viitoare“ (Miron Costin, De neamul moldovenilor, în Opere, Editura de Stat pentru Literatură şi Artă, 1958).

Patetica invitaţie la lectură a lui Miron Costin este cea mai veche şi mai frumoasă laudă a cărţii în cultura română. Invitaţia cronicarului de a face din carte “iscusită”, “frumoasă”, “de folos” zăbavă se întemeiază pe calitatea lecturii de a fi act gnoseologic fundamental: cărţile sunt acelea care dezvăluie omului măreţia divină, care îi oferă şansa unei vieţi fericite şi posibilitatea îndeplinirii aspiraţiei spre nemurire; cărţile sunt păstrătoarele “minunatelor” şi “vecinicelor” fapte exemplare ale lui Dumnezeu, precum şi ale faptelor omului de-a lungul istoriei “trecutelor vremi” ce stau pildă şi temelie de înţelegere pentru “cele viitoare”.

Cartea, în înţelesul de scriere, de text aşternut pe hârtie, şi concepută ca nobilă păstrătoare a faptelor, a sentimentelor, a idealurilor ori a ideilor unei lumi, ale unui om, ale unor zei, ale Lumii, ale Omului, ale lui Dumnezeu, cartea, deci, ipostaziată astfel, reprezintă pentru toţi căutătorii de înţelepciune în uriaşul ţinut al spiritului o veritabilă şi dificilă provocare. Cu atât mai mult cu cât, a scrie înseamnă, înainte de orice, un efort deosebit, dar un efort răsplătit, în final, dacă rezultatul este mulţumitor, cu bucuria împlinirii unei fapte. A unei fapte care, petrecută pe tărâmul atât de vast şi de generos al puterilor minţii omeneşti, este percepută ca o binecuvântare.

Căutare
Cărţi Reviste